La inceput a fost schimbarea

Ca sa sumarizam definitiile sugerate de Encyclopedia Britannica, "a schimba" poate insemna o mica sau o radicala modificare de identitate, de trasaturi initiale, a substitui un obiect prin altul, a aduce mici alterari unui obiect, a adapta. Schimbarea este esenta lumii vii - in fond, consecinta proceselor de invatare prin care trecem.

Incercare de definire a schimbarii

O poveste celebra spune cum, in anii ’70, secretarului de stat american Henry Kissinger i-a venit ideea sa-l intrebe pe premierul chinez Ciu En-Lai cum crede el ca a schimbat lumea revolutia franceza, iar acesta din urma i-a raspuns: „E prea devreme ca sa ne pronuntam!“

Stiu ca e un obicei prost, dar e bine sa ne gindim la o definitie a fiecarui subiect pe care il punem in discutie publica, de dragul de a elimina mare parte din controversele pe care lipsa de intelegere le poate genera. Operatiile de extindere a penisului sau, mai nou, de „reintinerire“ vaginala sunt schimbari. Totusi, schimbari au fost si descoperirea sistemului solar de catre Copernic sau a tarmurilor Americii de catre Columb.

Terorismul (care poarta numele lui Osama Bin Laden!) a schimbat fata lumii, dar e foarte probabil ca si posibilitatea de a modifica amintirile, descoperita de tinarul neurolog american Karim Nader, va avea un efect similar. Gata cu plinsetele si durerile de suflet! Frumosul american de 40 de ani, nascut la Cairo, ne va ruga sa ne amintim ce ne-a durut mai tare si ne va da o pilula care ne transforma (aproape) instantaneu in cele mai fericite femei de pe lume.

De dragul orizontului mai larg al discutiei, n-as restringe subiectul la „ce ne doare pe noi mai tare“ – adica daca „ei“ se vor schimba sau nu. Oare noi ne vom schimba? Si care sunt sansele? Care sunt antecedentele? Ce ne trebuie ca sa ne schimbam? Si ce ne poate face sa credem ca merita sa renuntam la ce avem mai drag – adica noi insene/insine – pentru a-i canta in struna?


Ne place sa ne schimbam?

Faceti-mi hatirul si hoinariti o zi intreaga prin oras, holbind ochii la tot ce va inconjoara. La sfirsitul zilei am sa vin sa va intreb: ati vazut undeva o statuie a Schimbarii? Nasterea Romei sau Revolutia franceza, mari evenimente care au schimbat fata lumii, sunt celebrate in mase inerte de bronz sau marmura (dupa buget), adesea figurative, infatisind vietati incremenite in extaz, in elan sau in groaza.

In Porto, Portugalia, in toamna anului trecut, Janet Echelman a ridicat deasupra unei autostrazi pe malul Atlanticului o sculptura monumentala, apreciata de „Sculpture Magazine“ ca fiind „una din operele de arta cu adevarat semnificative expuse public in ultimii ani“. Alcatuita din plase pescaresti montate pe cercuri imense, sculptura e inalta de aproape cincizeci de metri se deplaseaza in fiecare clipa, cu miscarea brizei, peste nouazeci de metri. „She Changes“ – „Ea se schimba“. Si noi ne schimbam – nu numai prin natura, ci si prin libera alegere. Ne schimbam coafura la sfatul stilistului sau vestimentatia dupa trend.

Masina – fiindca o buna prietena si-a luat alta, iar partenerul – de ce nu?! Cu toate astea, in buna masura datorita teoreticienilor care se ocupa de management, ni s-a consolidat prejudecata ca ne temem de schimbare. Complet artificial! De cand continentele au ales sa se desparta, iar fapturile care populau Terra au ales sa se faca mai mici in timpul glaciatiunilor doar pentru a conserva caldura – ne schimbam. Ce ni se intimpla?

Un fel de baie in mare – incepe cu un fior, cu o mica furnicare provocata de necunoscut, dar atunci cand incepe leganarea din adincuri, atunci cand simtim cum fiinta ni se prelungeste si ni se extinde cu fiecare ridicare de val, incepem sa plutim in noul eu. Ce ne prelungeste? Ce ne extinde? Cu ce rezonam pina dincolo de noi? ...
citeste mai departe

• Tweet