Iubire cu funda

Nu-i usor sa decizi ce este si ce nu este un cadou. Florile, de pilda, pot fi considerate cadouri? Sau, prea banalele cutii de bomboane, care te scot din impas - pentru ca pot fi date mai departe - se ridica la inaltimea acestui statut? Sau sunt nu daruri, ci doar simple atentii, acte de curtoazie?

High cost women

Expresia „s-a dus cu mana goala“ este un repros privind incalcarea unei reguli de tranzactie, de cultivare a unei relatii, adesea chiar de prietenie? O serie de elemente trebuie luate in consideratie. Mai intai, relatia dintre cel ce da si cel care primeste. Adica, tipul de relatie, gradul de familiaritate sau de intimitate, durata relatiei, sexul si varsta fiecarei parti implicate, statutul lor social si, evident, momentul si finantele puse la bataie.

Invatam de mici ca se fac cadouri. Chiar de foarte mici. Desigur, ca primitori. Copiii exerseaza schimbul de atentii si de obiecte. Ei fac pentru parinti desene, de obicei. N-au bani. Nici sa dea si nici sa-i foloseasca. Nu stiu sa cumpere. Si nici nu stiu unde si cum se cumpara cadouri.

Unele reguli generale exista in orice societate, iar unele sunt atat de generale, incat depasesc deosebirile interculturale. Ele tin de stereotipuri. De pilda, mergi la sigur daca iei unei femei ceva ce tine de preocuparile feminine pentru frumusete: cosmetice, parfumuri. Bijuterii. Dar si aici iti trebuie ceva cunostinte: preferinta fata de un anume parfum, tipul de bijuterii sau de ten etc. Oricum, si orice greseala ai face ca barbat, esti iertat daca darul, chiar nepersonalizat, costa multi bani. Banul mult comunica ceva. Pretuirea primitoarei.

Daca esti sau te consideri sau te dai drept o femeie de cinci stele – ce bine suna „high-cost woman“ -, atunci asteptarile sunt pe masura, dar pot fi banale in alegerea cadourilor celui care da. Socialul, ce zice lumea, conteaza parca din ce in ce mai mult. Cadourile sunt la vedere. Cand liberalul ferches Boureanu – scria in ziare – i-a dat pare-mi-se drept cadou de logodna top-modelei logodnice un Audi, m-am intrebat daca s-a laudat ea, s-a laudat el, ziaristii au aflat intamplator pana la urma si cum a ajuns acest lucru la gazeta.

Cred in continuare ca poti pastra secrete, chiar daca insistenta indiscretiei functioneaza. Este oare un cadou ieftin sau unul scump? Oricum, e ceva banal. Ingeniozitatea este, cred, partea cea mai dificila a gestului de a da un cadou. Rareori ne intalnim cu ea. Nici Onassis nu era original cand si-a pus in cap s-o cucereasca pe vaduva mondena Jackie Kennedy, invitand-o pe vasul lui, Christina, intr-o croaziera demonstrativa pentru finantele lui. O astepta la breakfast, dar nu oricum. Intr-un vas pe masa se afla zilnic un buchet cu flori proaspete in care se ascundea o bijuterie. Evident, scumpa. Doar era Onassis.

Ne-o imaginam pe dragalasa Jackie, sarind copilareste curioasa sa caute bijuteria  cotidiana. Ce era original aici? Ma gandesc daca o asemenea surpriza, pe stomacul gol, in fiecare dimineata, iti taie pofta de mincare, paralizandu-te de placere sau, dimpotriva, ti-o stimuleaza.

Iata un alt factor important pe langa bani. Timpul, frecventa cadourilor. Desigur, ca, daca era ziua de nastere, nu era nimic anormal, ci perfect firesc si banal. Cadourile mai scumpe se fac la ocazii. Sunt un ritual: ziua de nastere, de nume, aniversari, Craciunul, Pastele, 1 Martie, Anul Nou. Dar, daca ocazia, caracterul ei special se demonetizeaza prin gesturi cotidiene, devenind rutina, mai are ea un caracter special? Nu devine o repetitie care nu mai misca fibra emotiei, stingand excitatia specifica surprizei?


Primirea cadourilor, specialitate feminina

Exista, deci, un posibil management emotional al cadourilor sau atentiilor, similar prezentei unui actor pe ecrane. Nu poti vedea zilnic aceeasi figura fara sa se astearna treptat praful peste emotia revederii. Si poate ca a primi un cadou, pur si simplu in afara asteptarilor – deci, uite-asa, intr-o miercuri oarecare ... citeste mai departe