Femeile si-au insusit indatoririle, iar barbatii, drepturile

O vorba englezeasca spune - dar ea se adreseaza barbatilor - ca poti ramane celibatar cat vrei, te poti insura cat de tarziu vrei dar, daca ai facut-o, trebuie sa stii la ce sa te astepti. Sa stii regulile. Este adevarat ca relatia oficializata, devenita legitima, aduce cu sine - dincolo de legile nescrise ale relatiilor intime, dincolo de etica iubirii, de valori, de mentalitati - reguli bine stabilite.

CLICK AICI pentru a te abona gratuit la newsletter-ul bisaptamanal al revistei Tango!

Adica, un cod al drepturilor si indatoririlor. Ca femeile si-au insusit mai degraba indatoririle, iar barbatii, mai mult drepturile, este o alta problema. Asa numita datorie conjugala a femeii, spre stupoarea multor barbati, nu mai functioneaza. Dimpotriva. Femeia poate spune „nu!“ si el, daca insista, poate fi invinuit de viol marital. Cine ar fi crezut asa ceva si citi stiu?!


Burlacia este dulce

Dintotdeauna, si chiar si astazi, barbatii nu s-au inghesuit la casatorie. Au facut-o, dar nu cu mult entuziasm, desi-i vedeau avantajele. Femeile, in schimb, se viseaza mirese de mici, chiar daca presimt dezavantajele.

O poveste cu un tinar ne-o arata. El s-a dus sa-si vada logodnica. (Fac o paranteza ca sa amintesc ca logodna nu se mai poarta. Dar asta este alta problema, ca si luna de miere care s-a imputinat, ajungind sa fie un week-end, in cel mai bun caz.) Deci, tinarul s-a dus la logodnica. Aceasta il astepta frumos pe-o canapea, impreuna cu mama, ambele, amabile, cordiale si pline de bunavointa.

Tinarul se uita la mama, se uita la fiica. Asemanarea, mama ca proiectie in viitor a fiicei, inconfortau subconstientul tinarului. In fine, pleaca, ferm convins ca trebuie sa cumpere verighetele. Caci asta se astepta de la el... Ajungind la un giuvaergiu, ii cere acestuia sa-i arate modele de verighete. Giuvaergiul il priveste cu intelegere masculina, etalindu-si marfa cu multa solicitudine. Doar era un potential client. Ii indica cu profesionalism o verigheta groasa, spunindu-i ca mariajul dureaza, asa ca verighetele trebuie sa reziste in timp.

Tinarul accepta sfatul, dar ceva din el respingea ideea de veriga groasa si, ca atare, ii cere una mai subtire. Giuvaergiul ii alege alta. Tinarul mai sta pe ginduri si-i cere una si mai subtire. Si tot asa merge povestea pina cind giuvaergiul, cu o stapinita nemultumire, ii arata cea mai subtire verigheta. Nu mai tin minte argumentele tinarului si nici argumentatia giuvargiului, dar, in final, tinarul decide sa se intoarca, promitind ca se va mai gindi. Subtirimea verighetelor insemna scurtarea drumului catre eliberare, ajungind, prin anularea lor si, deci a casatoriei, la cum era el in acel moment: LIBER. In umbra textului o vedea pe mama si nelinistea tinarului parea sa creasca pe masura ce figura acesteia devenea din ce in ce mai clara.

Ce sa intelegem? E vorba de frica de durata, de definitiv, de ingradirea libertatii, de obligatii, de schimbarea celuilalt, imprevizibila, in fond. Asa s-a inventat obiceiul burlacilor de a „o face lata“, doar intre ei, inainte de a ajunge la altar. Este o petrecere a barbatilor, un „doliu“ al flacaului de alta data, care se pregateste sa intre in alta lume. Antropologii numesc acest eveniment un „rite de passage“.

Barbatii burlaci sunt liberi, dar si supusi unei suspiciuni generale: are el ceva, din moment ce nu s-a insurat! Si, imediat, se cauta defecte care ar explica neinregimentarea lui: e zgircit, are secrete adinci, ii plac barbatii, este afemeiat sau betiv, sau are o mama castratoare care-l conduce si-i dicteaza viata.


Fata batrina – o realitate aproape perfect rara, o specie feminina pe cale de disparitie

Dar femeile burlace? Nu prea se foloseste expresia. Ele sunt fetele batrine. Ele ce au de nu se casatoresc? Nu vor sau n-au cu cine?

Am sa pornesc invers. Cred cu tarie ca femeile vor sa se casatoreasca. Cred ca a fi mireasa este o dorinta adinca, secreta, germinind indelung in psihicul feminin. O intreaga cohorta de asociatii sunt ...
citeste mai departe

• Tweet