Copii mici - strategii mici, copii mari - strategii mari

Cite nu se pot spune despre copii? Despre mame si despre tati? Chiar si bancul in care un copil mic isi anunta mama, ca o forma de protest, ca n-o va invita la nunta lui pentru ca nici ea nu l-a invitat la a ei. Copilul, creat de oameni, inventie adesea, ramasa fantasma alteori, dorit sau nedorit, venit, chemat sau nechemat, acceptat, folosit, victima inocenta a unei mame devenite victima sau, dimpotriva, exploatatoare…

Dorinta de a vedea copilul, o a doua arma

Exista categoria copiilor aparuti din naivitate – cei ai „fetelor-mame“, fenomen cunoscut si ca „sarcina nedorita“ – sau copii aparuti din neglijenta, incultura, dintr-un gind obtuz privind viata sau, dimpotriva, dintr-un calcul clocit in micimea mintii. Un copil nu apare niciodata fara o explicatie sau o motivatie. Copilul poate fi pentru unele cupluri sensul vietii, pentru altele doar o inregimentare automata la practica milenara a vietii insasi. Si, indiferent de situatie, copilului i se da, in mintea celor care-l aduc pe lume, o eticheta si o folosinta. Adesea, de un copil te lepezi – silit sau cu buna stiinta, pentru ca nu ai de ales ori nu-ti trebuie – sau te folosesti.
Pentru femei, copilul este altceva decit pentru barbati. |n psihologie, s-a scris mult despre felul in care copilul modifica relatia dintre cei care l-au pro-creat, cum se schimba acel „doi“ in „trei“. Dupa trei, altfel se pune problema.
Unele femei vad in copil o speranta a tintuirii barbatului, indiferent daca acesta si-l doreste sau nu, sau o ameliorare a relatiei de cuplu. Un barbat intors cu fata de la femeie, poate fi facut sa-si intoarca din nou fata catre ea. Ceva comun il readuce spre ea. Cine cunoaste folclorul feminin – si oare ce femeie nu este „impurificata“, alterata de el? – stie ca se spune „fa-i un copil si o sa vezi ca se potoleste!“ sau „nu-l vrea, nu-l vrea, dar pina la urma sa vezi ce-o sa-l iubeasca!“. Ceva, ceva pare sa fie adevarat, dar nu functioneaza totdeauna. Viata ne-o arata.
Alte femei nu vad in copil o speranta a tintuirii barbatului, ci mai degraba un obstacol. Acest lucru se intimpla cind copilul nu este al lui, nu este din singele lui si, deci, trebuie indepartat. Si cine sa-l indeparteze? Nu poti indeparta ceva ce nu este al tau. Deci, nu el, pentru ca nu este al lui, ci mama, pentru ca este al ei. Din spaima de a-si pierde concubinul sau uneori sotul, multe femei „doneaza“ copilul societatii. Ea se disponibilizeaza voluntar din rolul de mama, se de-maternizeaza. E cineva care s-o oblige sa-l creasca? Legea? Nici vorba! |l creste prost, pina ce societatea, „in interesul suprem al copilului“, o decade din drepturi, pe care de altfel nici nu le intelege si de care oricum nu-i pasa. Asternutul cald al barbatului o asteapta fara disconfort. Orice responsabilitate dispare. Un ziarist cunoscut de la noi a facut un reportaj cu o mama careia, la certurile insistente ale concubinului, i-a fost dificil doar sa afle adresa casei de copii. Apoi, lucrurile s-au simplificat, poate si fara violenta concubinului. Un nou concubin si dadea fuga la casa de copii sa-l depuna pe copilul ex-concubinului si tot asa. Reportajul se incheia cu cel de-al noualea copil lepadat lumii. Adica noua.
Femeia poate manipula barbatul folosind copilul. Atunci copilul devine o arma puternica. Totul este sa-l cunosti pe barbat si sa stii cum sa-l manipulezi. El trebuie responsabilizat subtil si sistematic, fara a-l extenua, lasind sa para nu ca-i dai o povara, ci ca-i faci doar o favoare. Atunci el va jindui apropierea de copil, si-o va dori, iar dorinta lui, odata formata, va deveni o a doua arma.
Am cunoscut barbati - carora nu le banuiai in nici un fel virtuti paterne si care, dimpotriva, manifestau un viu interes pentru sexul opus, spre nelinistea sotiei - transformati in doici grijulii, alergind prin oras dupa pampers sau dupa un anume tip de lapte, singurul bun. Adio, priviri spre alte femei! Ochiul, altadata relaxat si plimbaret, odihnindu-se pe corpurile femeilor ...
citeste mai departe

• Tweet