AURORA LIICEANU: De ce nu se desparte o femeie desteapta?

va mai invita undeva, in vizite? Daca au copii, ce vor face ele cind acestia vor parasi casa, ducandu-se fiecare pe drumul lui?


Semne ale unei despartiri care da tarcoale cuplului

Astazi, termenul „prevenire“ este foarte la moda. Pentru a nu suferi in viata, indiferent de tipul de suferinta, componenta psihologica, emotionala este obligatorie, trebuie sa „iei masuri de prevenire“. Prevenirea exista si in raport cu despartirea. Asa ca psihologii sustin ca intr-o relatie trebuie sa fii cu ochii-n patru, sa detectezi semnele de avertizare ale relatiei in pericol. Ce trebuie deci sa faca un barbat sau o femeie daca se simte candidat/a la parasire? Simplu. Exista patru semne distincte de avertizare: critica – se repeta zilnic defectele, limitele celuilalt si evident, nemultumirea; dispretul – expresii faciale si verbale denigratoare; apararea – pasivitatea si absenta celuilalt; „peretele de piatra“ – ignorarea, „tu vorbesti, tu asculti“, evitarea, izolarea.


Descurajantii si incurajantii despartirii

Si, totusi, multe femei simt ca nu merge ceva bine, altele, chiar o stiu „pe pielea lor“: sunt batute, jignite, ignorate, umilite, dar rabda. Mitologia populara cuprinde multe expresii si afirmatii care afecteaza profund mintea si emotia feminina, cu care fetita care se indreapta catre femeie se intalneste fara a reflecta. Iata cateva: „n-am barbat de lasat“; „ii vine lui mintea la cap cu virsta“, „pana la urma ii trece“, „il leaga copiii“, „tot la ciorba mea se intoarce“, „femeile alearga dupa barbati – cu intentia de a desparti – pentru ca sunt mult mai multe femei decat barbati“, etc. La acestea se adauga suspiciunea feminina, rivalitatea, perceperea altei femei ca o amenintare. Exista, deci, un folclor feminin al prudentei. Omenirea trece periodic prin crize de moralitate. Pentru multi specialisti in domeniul relatiilor interpersonale, usurinta cu care societatea priveste despartirea – neglijind costurile psihologice, problema copiilor etc. – contribuie la deteriorarea echilibrului emotional atat al femeilor, cat si al barbatilor.

In lumea frematatoare a alegerilor si a cuplarilor, frenezia instabilitatii pare, in opinia unora, a fi consecinta diminuarii simtului responsabilitatii si victoria individualismului. Exista multe voci, in diferite tari, care repun problema descurajarii divortului si reintroducerii ideii de vinovatie. Cineva, sustin ei, trebuie sa-i oblige pe oameni „sa stea locului“. N-am reusit sa vad daca majoritatea descurajantilor divortului/despartirii sunt femei sau barbati. Oricum, exista un consens intre descurajantii si incurajantii despartirii: fantoma singuratatii, intr-o lume plina de femei si barbati.

• Tweet