Afisari: 59713
AURORA LIICEANU: Nu-mi vine sa cred cat de multi oameni nefericiti sunt pe lumea asta (Partea a 2-a)
Nu pentru ca si-a dat doctoratul in psihologie poate Aurora Liiceanu sa vorbeasca deschis despre problemele grave ale relatiilor dintre oameni. Ci pentru ca este o faptura profunda, o femeie puternica, un om dintr-o bucata, o impatimita a ideilor valoroase. Un model posibil pentru oricare dintre noi.
Eu cred ca nici nu exista o definitie a iubirii
Marea Dragoste / Tango: Vorbeam in numarul anterior al revistei despre importanta trecutului intr-o relatie. E important? Il dezvalui sau nu?
Aurora Liiceanu: Da! Trecutul intr-o relatie este foarte important! Astazi oamenii se maturizeaza intelectual mai repede, mai bine, intr-un fel. Sigur ca si inteligenta conteaza. Pe de alta parte intalnim si o imaturitate emotionala. Si ne tot gandim de ce exista modalitati de a te comporta emotional in mod naiv, infantil. Cred ca acest lucru ridica problema experientei emotionale pe care o ai in viata. Este vorba de experienta emotionala legata de apartenenta la un sex si, cand spunem experienta emotionala, spunem mult mai mult decat experienta sexuala. Ne referim la a exersa, a invata sa-l poti percepe pe celalalt. Nimeni nu te poate invata sa fii femeie sau barbat. De aici cred ca se trage aceasta lipsa de maturitate emotionala. Trebuie sa intelegem ca orice varsta are un anumit tip de a iubi, iar acest cuvant, pe care il folosim atat de des, are un anumit continut, pe care cred ca noi nu il putem decat foarte greu defini.
De fapt, eu cred ca nici nu exista o definitie a iubirii. Spun „te iubesc“ si pustii de scoala, dupa ce au stat 10 minute in banca cu o colega, spun „te iubesc“ si tinerii, care sunt mai degraba indragostiti, o spun si cuplurile la care iubirea capata conotatii din ce in ce mai mult psihologice si din ce in ce mai putin fizice. Si putem vorbi si de iubire intr-un sens nonsexual, iubirea intre parinti si copii. Aceasta investitie emotionala este foarte diferita de la sex la sex, de la varsta la varsta. Nu se poate iubi la 50 de ani ca la 20 de ani.
Marea Dragoste / Tango: Faptul ca puteti sa intelegeti atat de bine toate aceste lucruri si sa le explicati v-a ajutat in viata, ca femeie, sau mai mult v-a incurcat?
Aurora Liiceanu: Am incercat sa inteleg daca nu se fac transferuri de la ceea ce citesti la ceea ce traiesti. E bine sa nu-ti transformi viata intr-un experiment. E bine sa fii profan, sa fii liber, sa ai un grad de spontaneitate in raport cu viata ta. Dar in orice meserie exista deformatii profesionale. Se spune ca orice om este un psiholog si un filosof. Profani. Traind printre oameni capatam anumite cunostinte despre oameni si anumite judecati de ordin psihologic si filosofic. Iar psihologii sufera de doua mari, le-as spune noxe profesionale.
Una este ca-ti pierzi putin spontaneitatea, pentru ca informatia te face sa-ti rafinezi perceptia, si a doua ar fi ca se dezvolta un fel de acces la celalalt, pe care il practici aproape fara sa-ti dai seama, un fel de interpretare a celorlalti, care, cateodata, iti micsoreaza investitia, vezi lucruri care pentru altul nu-s la fel de vizibile, care, intr-un fel te departeaza de acest sentiment... ca esti cu oamenii.
Marea Dragoste / Tango: Uneori nu ii speriati pe cei din jurul dumneavoastra, care stiu ca ii intelegeti mai bine poate decat si-ar dori? Nu se tem de ochii psihologului?
Aurora Liiceanu: Daca nu te apuci sa teoretizezi foarte mult si incerci sa te porti cat mai obisnuit, ceilalti depasesc aceasta mica crispare care apare in fata unui psiholog. Eu n-am simtit-o! Este adevarat ca ma deranjeaza cateodata, foarte mult, faptul ca nici n-apuc sa cunosc pe cineva si, in urmatoarea jumatate de ora imi povesteste viata lui... Si nu intotdeauna am chef... Multi nu inteleg ...
citeste mai departe
Citeste mai multe despre:
Aurora Liiceanu, interviu, fericire, sex, iubire, Tango, marea dragoste, mareadragoste, www.revistatango.ro, dragoste, Alice Nastase Buciuta, interviu cu Aurora Liiceanu, Marea Dragoste
vezi galeria foto »










oedip nu era complexat,a daruit altora nuanta.
Eu stiu doar din povestea mea, de care nimeni nu-i interesat, din propria experienta va pot spune ca din dragoste se sufera se sufera mult , cu atat mai mult cu cat esti mai matur, chiar si la 50, suferinta nu alege sexul nu conteaza daca-i femeie sau barbat, totul e de nivelul de implicare sentimentala si de inteligenta, de inteligenta inimii, care nu asculta, isi cere drepturile , nu recunoaste granite,conventii sociale, verighete etc.
Mi-e şi teamă să fac un comentariu, ştiind cât de exigentă şi dură pare d-na Liiceanu.Chiar nu m-aş vedea în situaţia de a mă destăinui dânsei.Mi se pare că nu poate da răspunsuri şi sfaturi oricărei persoane ce are nevoie de psihologul din ea.Nefericirile oamenilor nu cuprind texte din cărţile domniei sale, sunt imens de grave,provocate de situaţia din ţara noastră.E adevărat, alţii o consultă pe d-na din prea mult bine, dar noi pensionarii nefericiţi că nu ne ajunge pensia şi nu mai ştim cum e iubirea, nici aia de la 50, 60,ani ne mai poate fi folositor un psiholog? dar cu ce să-l plătim? Îmi poate acorda pe gratis câteva şedinţe? Aş dori un răspuns, ar fi subiectul unei cărţi adevărate. Mulţumesc.