Aurora Liiceanu: „Nu-mi vine sa cred cat de multi oameni nefericiti sunt pe lumea asta“

Nu pentru ca si-a dat doctoratul in psihologie poate Aurora Liiceanu sa vorbeasca deschis despre problemele grave ale relatiilor dintre oameni. Ci pentru ca este o faptura profunda, o femeie puternica, un om dintr-o bucata, o impatimita a ideilor valoroase. Un model posibil pentru oricare dintre noi.

 
Eu cred ca nici nu exista o definitie a iubirii

Marea Dragoste / Tango: Vorbeam in numarul anterior al revistei despre importanta trecutului intr-o relatie. E important? Il dezvalui sau nu?
Aurora Liiceanu: Da! Trecutul intr-o relatie este foarte important! Astazi oamenii se maturizeaza intelectual mai repede, mai bine, intr-un fel. Sigur ca si inteligenta conteaza. Pe de alta parte intilnim si o imaturitate emotionala. Si ne tot gindim de ce exista modalitati de a te comporta emotional in mod naiv, infantil. Cred ca acest lucru ridica problema experientei emotionale pe care o ai in viata. Este vorba de experienta emotionala legata de apartenenta la un sex si, cind spunem experienta emotionala, spunem mult mai mult decit experienta sexuala. Ne referim la a exersa, a invata sa-l poti percepe pe celalalt. Nimeni nu te poate invata sa fii femeie sau barbat. De aici cred ca se trage aceasta lipsa de maturitate emotionala. Trebuie sa intelegem ca orice virsta are un anumit tip de a iubi, iar acest cuvint, pe care il folosim atit de des, are un anumit continut, pe care cred ca noi nu il putem decit foarte greu defini. De fapt, eu cred ca nici nu exista o definitie a iubirii. Spun „te iubesc“ si pustii de scoala, dupa ce au stat 10 minute in banca cu o colega, spun „te iubesc“ si tinerii, care sint mai degraba indragostiti, o spun si cuplurile la care iubirea capata conotatii din ce in ce mai mult psihologice si din ce in ce mai putin fizice. Si putem vorbi si de iubire intr-un sens nonsexual, iubirea intre parinti si copii. Aceasta investitie emotionala este foarte diferita de la sex la sex, de la virsta la virsta. Nu se poate iubi la 50 de ani ca la 20 de ani.

Marea Dragoste / Tango: Faptul ca puteti sa intelegeti atit de bine toate aceste lucruri si sa le explicati v-a ajutat in viata, ca femeie, sau mai mult v-a incurcat?
Aurora Liiceanu: Am incercat sa inteleg daca nu se fac transferuri de la ceea ce citesti la ceea ce traiesti. E bine sa nu-ti transformi viata intr-un experiment. E bine sa fii profan, sa fii liber, sa ai un grad de spontaneitate in raport cu viata ta. Dar in orice meserie exista deformatii profesionale. Se spune ca orice om este un psiholog si un filosof. Profani. Traind printre oameni capatam anumite cunostinte despre oameni si anumite judecati de ordin psihologic si filosofic. Iar psihologii sufera de doua mari, le-as spune noxe profesionale. Una este ca-ti pierzi putin spontaneitatea, pentru ca informatia te face
sa-ti rafinezi perceptia, si a doua ar fi ca se dezvolta un fel de acces la celalalt, pe care il practici aproape fara sa-ti dai seama, un fel de interpretare a
celorlalti, care, citeodata, iti micsoreaza investitia, vezi lucruri care pentru altul nu-s la fel de vizibile, care, intr-un fel te departeaza de acest sentiment... ca esti cu oamenii.
Marea Dragoste / Tango: Uneori nu ii speriati pe cei din jurul dumneavoastra, care stiu ca ii intelegeti mai bine poate decit si-ar dori? Nu se tem de ochii psihologului?
Aurora Liiceanu: Daca nu te apuci sa teoretizezi foarte mult si incerci sa te porti cit mai obisnuit, ceilalti depasesc aceasta mica crispare care apare in fata unui
psiholog. Eu n-am simtit-o! Este adevarat ca ma deranjeaza citeodata, foarte mult, faptul ca nici n-apuc sa cunosc pe cineva si, in urmatoarea jumatate de ora imi povesteste viata lui... Si nu intotdeauna am chef... Multi nu inteleg ca, pentru a-l ...
citeste mai departe

• Tweet