Afisari: 4802
Aurora Liiceanu - Copiii, armele manipularii de dupa divort
Mai demult, am fost candva intr-o sala de tribunal. Intamplator, se judeca un divort. Am inteles ca femeia si barbatul care divortau trecusera fara succes peste sedinta de impacare obligatorie. Aceasta era considerata ca o posibila renuntare la decizia de a divorta a celor doi. Am iesit din sala pentru ca nu ma interesa acel caz. Dupa un timp petrecut pe sala cineva a iesit si-i povestea unei alte persoane ce se petrecuse in sala...
Parintii se dusmaneau ingrozitor si nici vorba sa coopereze civilizat. Nu vorbeau urat, dar si eu observasem in timp ce eram in sala ce priviri ucigatoare isi aruncau. Persoana care povestea cum decursese acel divort, in care intelesesem ca problema principala era custodia copilului, un baiat de vreo 11 ani, spunea ca acel baiat era foarte atasat mamei, ca parea ca nu intelege prea bine situatia parintilor lui. El vorbise cu mama lui despre divort si o asigurase ca daca va fi intrebat cu cine vrea sa ramana el va spune „cu mama”. Parea ca si tatal il dorea, nu se stia de ce, dar cerea si el custodia copilului.
Copilul, mai spunea acea persoana care parasise sala dupa ce se terminase decizia custodiei, ca statea singur, pe o banca, iar in spatele lui stateau parintii si ceva rude. La un moment dat cand tatal spunea ceva juriului, discret si unduios, un barbat s-a asezat langa copil si i-a suflat ceva la ureche, dupa care l-a lasat singur si s-a dus undeva in sala.
Cand copilul a fost intrebat cu ce parinte ar dori el sa ramana, el a raspuns fara ezitare: „cu tata”. Mama lui a inmarmurit si s-a pierdut cu firea. Decizia era gata. Copilul va ramane cu tatal lui.
Am aflat, tot pe sala, ce se intamplase, dupa decizia juriului, cand acesta daduse o mica pauza publicului. Mama iesise din starea ei, plangea spasmodic, intreband copilul de ce spusese ca vrea sa ramana cu tatal lui. Copilul, cu o inocenta nemasurata i-a raspuns: „Unchiul – deci fratele tatalui – a venit la mine si mi-a spus ca daca raman cu tata, tata imi cumpara o mitraliera mica”. Mitraliera mica era o jucarie care costa ceva, chinezeasca, facea zgomot, scotea lumini, era tot probabil o jucarie mult visata de copiii cu care se juca acel baiat. Deci, acel barbat care se asezase insidios langa baiat era fratele tatalui sau si probabil ca scena fusese gandita de tata si unchi, ca o solutie de a castiga custodia.
Nimeni nu poate nega ca un copil devine o arma a conflictelor intre parinti. Este o arma „ieftina”, pentru ca un copil poate fi manipulat, poate fi „stapanit” de parinti. Este mic, inocent, dependent nativ de parinti, usor de pacalit.
Mamele care detin custodia copilului pot profita de culpabilitatea tatalui care paraseste „cuibul” conjugal, lasand un loc gol. Accesul tatalui la copil poate fi controlat cu dibacie, intr-un registru al razbunarii, pentru ca puterea o are mama. Iar, daca tatal se simte culpabil, mama poate sa-l faca sa simta acest lucru, sa dozeze „obtinerea” copilului, apropierea de el. Se intampla ca tatal sa suplineasca absenta prin cadouri, rasfaturi, pe care copilul le pune pe seama bunatatii lui si nicidecum pe seama culpabilitatii.
Desigur, prezenta parintelui non-custodial este reglementata de lege. Dar, pentru ca tensiunea si conflictele intre parinti sunt mari si puternice – ne-o arata viata – aceasta prezenta este mult inegala. Cred ca legiuitorul a luat in consideratie ca apropierea de copil este si o apropiere de mama si ca cei doi se vor certa si-si vor aduce reprosuri in continuare, ca atunci cand nu erau divortati. S-a vorbit mult despre „tatal de duminica”, multe filme ne arata mame tip gardian, care-si asteapta copilul adus de tata, cu o figura nemultumita, scanand copilul pentru a vedea neglijenta sau incapacitatea tatalui de a fi un bun si atent parinte. Iar, daca intarzie nerespectarea orelor este ...
citeste mai departe
Citeste mai multe despre:
Aurora Liiceanu, divort, copii, razbunare, conflict, manipulare, marea dragoste
COMENTARII:
COMENTEAZA:
Cele mai citite din Psihologie
Casa mea perfectaCei care se ocupa de designul interior spun ca sunt vremuri grele pentru case. Ca oamenii au cam uitat
MATERIALELE PUBLICATE PE ACEST SITE SUNT PROPRIETATEA EXCLUSIVA
MAREA DRAGOSTE
www.revistatango.ro
SI NU POT FI PRELUATE, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
Pentru mai multe informatii, ne puteti contacta la adresele de e-mail:
mareadragoste@revistatango.ro, alice@revistatango.ro
MAREA DRAGOSTE
www.revistatango.ro
SI NU POT FI PRELUATE, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
Pentru mai multe informatii, ne puteti contacta la adresele de e-mail:
mareadragoste@revistatango.ro, alice@revistatango.ro
Foto
Cum ar fi bine sa se intample evenimentele pentru ca mama sa nu fie nici gardian, nici altceva. Cum sa se desfasoare vizitele? Conform hotararii? Mai mult, dar nu prea mult? Care ar fi echilibrul?
Nu pot ramane in tacere la un asemenea articol.Este dureros pt toate mamele care trec prin asa ceva,mult mai dureros pt mame,decat pt. copii-din punctul meu de vedere-,trecand personal printr un astfel de proces in ultimii 2 ani si jumatate...Dc intr-o amilie cu copii tatal prefera sa fie barbat,iar mama sa fie femeie in modul acela...egoist pur,mai mult decat a fi parinti pt copiii lor,nu vad rostul convietuirii celor doi numai asa...de "ochii lumii".Copiii au nevoie de dragoste in familiile lor,au nevoie de parinti care sa i inteleaga si sa i sustina in tot ceea ce ii priveste,de la A la Z,de parinti care sa fie,in primul rand uniti unul cu altul.Doar iubindu-se,acei parinti pot da copiilor tot ce au nevoie ca ei sa creasca frumos.
Este ft clar pt toata lumea ca atunci cand nu mai exista sentimente intre parinti,totul se duce pe apa sambetei.De aici incep scandaluri,nemultumiri si evident despartiri.Copiii trebuiesc protejati...dar e ft greu sa iti poti infrange sentimentele de frustrare,tu ca mama-femeie atunci cand esti parasita din motive superficiale,pe care nu ti le poti explica.E ft greu sa fii vanata in mod continuu de catre acel tata,orgolios din cale afara pt ca tu,care ai 2 copii cu el si i-ai acceptat mizerii ani la rand,deodata te ai trezit si ai spus:GATA.DIVORTEZ.
E greu sa poti fii civilizata cu un barbat care dupa ani de scandaluri,violente si amorezari repetate,vrea sa ti ia copiii,o amarata de masina cu care i duci la scoala,gradi sau mergi la servici...sa te dea afara din casa unde s-au nascut si si au trait micile vieti acestia,pe simplul motiv ca ..este casa lui,dobandita inainte de a fi casatorit cu tine..,care te poarta ani in sir prin tribunale si procese fara sa i pese ca banii dat avocatilor pot fi folositi in alte scopuri,evident mai folositoare copiilor.
Cu toate astea,eu vreau sa fiu civilizata.Eu vreau ca el sa fie in preajma copiilor sai.Eu sunt de acord cu orice ,cat timp lor le este bine.Si nu,nu imi doresc o impacare nici macar in cel mai mic colt al sufletului meu..fiindca intre noi nu mai exista dragoste sau respect.Iar copiii nu pot creste fara asa ceva.
Iar lui..i se potriveste de minune rolul de .."tata de duminica".
Am divortat de 16 ani ,dar tatal baiatului meu nu a venit sa-l viziteze niciodata!A incercat sa vorbeasca cu el o singura data cand fiul meu avea putin peste 18 ani ,sugerandu-i sa-l sune pe mobil daca vrea sa stea de vorba cu el dar numai DIMINEATA cand este la serviciu!!!....Imi pare rau dar sunt oameni si oameni....
Imi pare rau, eu am un copil dintr-o casatorie, dar dupa divort, tatal nu a cerut niciodata sa isi vada fetita. In ultimii trei ani nici macar nu a sunat-o de ziua ei. Cand era la bunica din partea tatalui ii ducea cu intarziere cadoul de ziua ei; uneori mai si mintea ca am avut eu telefonul inchis. Imi cer scuze...am propria mea parere despre subiectul acesta.....